“Majoritatea
oamenilor privesc boala ca pe un ghinion în viaţa lor, o nedreptate, mai
ales dacă este
vorba de o maladie ereditară sau e luată de la cineva. Orice boală sau
accident apărut în
viaţa ta a fost provocat de tine. Boala este pur şi simplu un semnal al
corpului tău.
Supraconştiinţa
ta, latura ta divină, Dumnezeul tău interior îţi trimite un mesaj ca să-ţi
atragă atenţia
asupra faptului că în acţiunile, vorbele şi gândurile tale este ceva care se
opune legii
iubirii. De aceea
este necesar să
captezi mesajul şi
să mulţumeşti
supraconştiinţei
tale că ţi l-a transmis. Dacă nu reuşeşti să descifrezi mesajul, bolile şi
accidentele tale
nu vor face decât să se intensifice.
Cănd starea de rău
persistă, e timpul să vezi neapărat despre ce e vorba. Dacă boala e
puternică înseamnă
că ea s-a instalat în tine de multă vreme. Este sufletul tău care strigă
ajutor. Trebuie să
revii pe drumul cel bun, pe drumul dragostei.
Fiecare boală,
indispoziţie sau accident nu este decât un semnal. Boala încetează de
îndată ce ai
înţeles mesajul. Cu cât doreşte omul mai mult să se schimbe cu atât mai
repede şi mai uşor
se desfăşoară însănătoşirea lui.
Bolile sunt cu
miile, iar cauza este una singură: insuficienta iubire de Dumnezeu. De
îndată ce
încetăm să năzuim către
Divin noi ne cufundăm în uman
şi începem să
depindem de
acesta, adică de viaţă, desfătare sexuală, mâncare, dorinţe şi conştiinţă. Cu
cât depindem mai
mult de acestea cu atât mai mare va fi îmbolnăvirea.
Toate aceste boli
se lecuiesc într-un singur mod: să accepţi pierderea umanului, să
vezi în aceasta
voinţa divină şi să înţelegi că fără boală nu există dezvoltare spirituală.
Boala este un bec
roşu care ne avertizează asupra faptului că noi ne aflăm pe un
drum greşit.
Dacă ani în şir
faci prostii, repetând greşelile, vine o vreme a plăţii prin boala pe
care singur ţi-ai
creat-o. De fapt boala se datoreşte pierderii divinului din
noi, iar
însănătoşirea este
rezultatul restabilirii acestei legături. Practic te vindeci trupeşte dacă
te-ai vindecat
sufleteşte.
Noi oamenii suntem
alcătuiţi din trei componente: trup,
suflet şi spirit, asemeni
Sfintei
Treimi: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh şi orice dezechilibru al uneia din cele trei
structuri ne aduce
suferinţă.
Boala şi starea de
rău sunt opuse sănătăţii şi stării de bine şi se manifestă în
realitatea ta din
vina ta. Tu nu poţi să fii bolnav fără ca la un anumit nivel să-ţi cauzezi
boala şi poţi să
te faci iarăşi bine într-o clipă, pur şi simplu decizând aceasta.
Oamenii care nu
cred în Dumnezeu sunt mai expuşi bolilor datorită coeficientului de
imunitate care
este foarte scăzut.
De acea, oamenii credincioşi sunt mai sănătoşi psihic şi fizic
decât cei care
nu au credinţă.
Drumul însănătoşirii este
drumul câtre Dumnezeu.Toate
bolile sunt autocreate. Până şi doctorii îşi dau seama acum de modul în care oamenii se
autoîmbolnăvesc. Oamenii cu un orgoliu
interior crescut atrag boala şi nenorocirea.
Boala ne obligă să
ne schimbăm lăuntric, să ne transformăm, să acumulăm iubire
pentru Dumnezeu.
Cu cât mai puternic se schimbă omul lăuntric în direcţia bună cu atât
mai puţine
medicamente îi sunt necesare şi mai repede poate învinge boala.
Întotdeauna bolile
apar în câmpul energetic al omului cu mulţi ani înainte ca ele să se
manifeste în
planul fizic. Câmpul energetic este
primordial în raport cu corpul şi îi
determină acestuia
soarta, caracterul şi starea fizcă. Organismul trebuie să blocheze
programele
distructive ce au pătruns în câmpul omului. Cu cât este mai puternic şi mai
periculos
programul distructiv, cu atât mai eficientă şi mai sigură poate să fie blocarea
acestuia, adică
boala.
Când omul încalcă
Legile Supreme se abate de la calea sa de evoluţie, i se deformează
structura
energetică, apar breşe în sistemul său
defensiv şi el devine o pradă uşoară
pentru virusi,
care îndeplineşte funcţiile
unui program punitiv.
Omul începe să
fie
bolnav. Bolile
grave contribuie la protejarea structurii spirituale.
Dacă distrugem
armonia dintre noi şi univers vom avea parte de boli, nefericire,
necazuri şi
suferinţe.
Gândurile sumbre,
pline de neîncredre, grijile, ura şi frica, împreună cu rudele lor:
anxietatea,
amărăciunea, nerăbdarea, avariţia, lipsa de amabilitate, obiceiul de a judeca
pe
alţii şi de a-i
condamna, toate acestea atacă trupul la nivelul celulei, ceea ce va conduce
la suferinţă,
nefericire şi deprimare. În aceste condiţii este imposibil să ai un corp
sănătos. Prin
gândurile, dorinţele şi obiceiurile noastre inducem sănătate sau boală în
corpul
fizic. Noi suntem
singurii răspunzători pentru starea noastră de sănătate, pentru fericirea
şi nereuşitele
noastre. Nu Dumnezeu ne trimite boli, accidente sau suferinţe, ci noi ni le
creem singuri
prin gândurile noastre
distructive. Cu alte cuvinte,
culegem ce am
semănat în trecut.
Sentimentul de prosperitate prin rezonanţă
atrage prosperitatea.
A-ţi fi teamă de o
boală înseamnă a-i înlesni evoluţia, a o provoca. Dacă aveţi
gânduri despre
boală şi suferinţă trupul va atrage aceste gânduri în corpul fizic.
Gândiţi-vă că întâmplările nu sunt cauze ci efecte ale
stării mentale în care vă
complaceţi.
Boala nu trebuie
considerată ca o pedeapsă sau ca o nedreptate. Ea este cel mai drept
act din existenţa
noastră, pentru că a fost generată de comportamentul nostru mental şi
afectiv. Prin gând
omul se îmbolnăveşte şi tot prin gând el se vindecă.
Orice boală
porneşte din minte. Mulţi bolnavi îşi pregătesc în mental, cu străduinţă,
anii de-a rândul,
o înbolnăvire definitivă. Nimic nu se manifestă în corp fără să aibă un
prototip mental
corespunzător.
Adevărata
vindecare începe în momentul în care ne gândim ce am vrea să facem
atunci când ne vom
recâştiga sănătatea. Nu tratamentul medical este cauza vindecării, ci
credinţa fermă.
”De veţi crede, toate sunt cu putinţă celui care crede”. (Marcu 9, 23)
Când suntem
bolnavi să cerem să ni se dea sănătate şi nu să fim vindecaţi de boală.
În cazul unui om
bolnav, cu cât vă temeţi mai mult pentru el cu atât produceţi un
rău mai mare şi-l
împiedicaţi să supravieţuiască.
Când se
îmbolnăveşte cineva să-i acordăm un ajutor minim şi foarte detaşat, nu unul
sufocant. Atenţia
exagerată în timpul bolii întreţine boala şi dependenţa.
Dacă compătimeşti
un om, te poţi îmbolnăvi.
Pe om poţi să-l
ajuţi, dar nu să-l compătimeşti.
Compătimirea se adresează corpului şi poate prejudicia spiritul omului.
Când compătimeşti
un om bolnav înseamnă să nu fii de acord cu boala lui, dar nu iei în
considerare
cauzele spirituale ale bolii respective, care favorizează destrămarea
spiritului.
De aceea, boala
trebuie acceptată cu smerenie. Singura soluţie a celorlalţi este să se
roage pentru
sănătatea lui, dar nu să-l compătimească.
Medicul pansează rana şi Dumnezeu o vindecă.
Când rana este tratată cu iubire ea
se vindecă repede.
Vindecarea poate fi instantanee sau poate dura o viaţă, în funcţie de
cât de mult a-ţi
capitulat în faţa iubirii. În măsura în care putem păstra în suflet starea de
bucurie şi iubire
vom putea să învingem treptat orice boală.
Vindecările au loc doar
atunci când
greşelile sunt plătite, lecţiile învăţate, atenţionarea luată în seamă.
Nu este suficient
să acceptăm boala, trebuie să ne
bucurăm că ea ne salvează
sufletul şi
trupul. Noi trebuie să acceptăm toate umilinţele, neplăcerile pricinuite
trupului
nostru prin
intermediul cărora ni se purifică sufletul. Obiceiul oamenilor de a discuta în
societate despre simtomele diverselor boli, cauzele lor, morţi, agonii
şi scene de coşmar atrag asupra lor un torent de impresii dăunătoare, care le vor
pricinui boli şi suferinţe. Să nu uitaţi locul în care v-aţi născut.
De locul în care aţi văzut lumina zilei şi de poporul
din care vă trageţi v-a leagat şi vă leagă întotdeauna energii uriaşe, cu
influenţe nebănuite. Să nu uitaţi că un om bolnav va fi ajutat cel mai bine să
se vindece în locul în care s-a născut, pentru că numai acolo paternul lui
bioenergetic funcţionează cel mai bine.
Dacă avem curajul
să fim cinstiţi cu noi putem uşor să observăm că: jumătate din
viaţă ne străduim
să ne distrugem sănătatea pentru avere,
pentru ca apoi în cealaltă
jumătate să
cheltuim averea pentru a ne recâştiga sănătatea, cât se mai poate din ea.”
Sursa: Valeriu
Popa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu