joi, 21 mai 2015

DUHUL ESTE FORMAT DIN TREI PARTICULE



"Pământul este o masă de duhuri, asemenea miliardelor de planete, sori, stele şi comete, din
întreaga sferă a creaţiilor. Aerul, apa şi mineralul sunt aglomerări infinite de candidaţi de duhuri.
Totul în univers este făcut din duhuri.
Acum să vedem cum a luat naştere un duh. În esenţa sa, orice duh se compune din trei părţi,
din trei particule vii, ce formează un tot. Ele au fost alcătuite sau asociate de Creator din particule
vii, absorbite din cosmos. Creatorul primeşte continuu aceste particule ce au evoluat miliarde de
ani, şi din ele creează mereu duhuri. Ele îi sosesc din sfera cosmică unde şi-au făcut şcoala,
evoluţia.
Se pune întrebarea: Cum au luat naştere odată şi odată aceste particule materiale infinit de
mici, şi totuşi vii?
Toate marile lumini angelice răspund: Particulele vii au provenit din Infinitul ce înconjoară
sfera cu creaţii sau cosmosul, dar Cine le-a făcut, e un mister.
Să insistăm puţin asupra acestei taine a tainelor.
Toate stelele şi planetele din cele patru universuri, văzute şi nevăzute, şi toate felurile de
eteruri formează, împreună cu Sfera divină sau Laboratorul lumilor, o sferă uriaşă, denumită
cosmos. Această sferă, cosmosul, pluteşte ca un balon în Infinit sau Haos. Acest Infinit nu este gol,
ci, la rândul său, e plin de o pulbere neînchipuit de densă, formată din particule infinit de mici.
Sfera-cosmos este inimaginabil de mare, dar faţă de Infinit, e cât un atom faţă de universul
nostru, şi poate comparaţia e insuficientă. Prin urmare, de o parte se află Infinitul, şi de alta Finitul,
alcătuit odată din materia Infinitului. Însăşi prima Divinitate creatoare a luat naştere din una din
aceste particule ale Infinitului.
Nu vă tulburaţi la citirea acestei afirmaţii, ci puneţi răbdare şi citiţi mai departe. Particulele
din Infinit sunt vii, pentru că se mişcă, sunt inteligente şi gândesc în interiorul lor. Dar vibraţia lor e dezordonată, neputându-şi exterioriza gândirea, pentru a produce un lucru oarecare. Din această
cauză, particulele vii din Infinit nu au o ţintă, un scop, nu urmăresc un drum, pentru a progresa. Ele
par a fi veşnic staţionare, rămânând în aceeaşi stare în vecii vecilor.
Întrevăd în mintea cititorului gândul că expunerea mea este o speculaţie filosofică. Nu, frate,
noi nu filosofăm, noi experimentăm cu aceste particule vii, cu această materie vie, şi scoatem din ea
învăţăminte. Ca atare, noi facem experienţe, parcurgem şcoala vieţii sau a naturii. Vouă, neavând
posibilitatea să prindeţi eterul şi să experimentaţi cu el, nu vă rămâne decât să credeţi în cele spuse
de noi. Nouă nu ne este permisă recomandarea din religiile voastre: „Crede şi nu cerceta”. Ori de
câte ori avem posibilitate, noi trebuie să cercetăm. Dacă am putea, am cerceta însăşi Fiinţa creatoare
şi conducătoare a cosmosului. Dar ştim că această Fiinţă supremă, adorată de toţi, pentru că ne-a
chemat la viaţă şi conştiinţă, este formată din aceleaşi esenţe de particule vii, haotice ca şi noi.
Neputându-ne duce până la Sfera centrală a Laboratorului - ca să vedem din ce fel de materie
e constituit Creatorul - şi pe de altă parte neputându-ne duce până în adâncul Infinitului - ca să
analizăm însăşi particula vie, aşa cum este în starea ei primordială - ne mulţumim să studiem toată
gama de materii concentrate şi eteruri de tot felul, ce formează planetele, sorii, fiinţele şi duhurile.
Din analizele mereu repetate de mine şi de miliardele de duhuri, analize duse până la ultima
expresie, am constatat, în mod constant, că ne întâlnim mereu cu aceeaşi particulă vie, cu acelaşi
element-numărul-unu, care umple din eternitate Infinitul. De aici concluzia: Viaţa este pretutindeni,
Pământul este viu, Soarele este o unitate compusă din elemente vii, universul formează o unitate
vie, întregul cosmos este format din Tatăl cu copiii Săi, de toate vârstele.
Greu, foarte greu cuprinde mintea omului ideea că o particulă infinit de mică este dotată cu
anumite însuşiri şi cu viaţă. Din acest motiv asemenea taine nu pot fi comunicate oricui, deoarece
omul nu a” fost pregătit prin nici o idee asemănătoare, pentru a înţelege asemenea adevăruri.
Parcă văd în mintea voastră întrebarea: „Cum e cu putinţă ca o infimă particulă materială să
aibă inteligenţă?”
Ca întrupaţi, aveţi dreptate, pentru că nu cunoaşteţi nimic dincolo de materia vizibilă. Dar
marile Lumini ale Cerurilor afirmă cu desăvârşită hotărâre şi certitudine că particulele vii ce umplu
Infinitul sunt vietăţi cu facultăţi în stare latentă, inteligente şi gânditoare, că viaţa e pretutindeni;
corp lipsit de viaţă nu există nicăieri în lume, nici în Infinit nici în Finit sau cosmos.
Din această materie-unu, prin concentrări multiple, se vor constitui, în eternitate, particule mai
mari, numite duhuri, care vor gândi ordonat şi vor produce efecte, manifestând o energie cinetică.
Voi înotaţi într-un noian de mistere. Cu timpul veţi evolua, ştiinţa noastră va pătrunde tot mai mult
în ştiinţa terestră şi veţi ajunge să vă minunaţi de fenomenele de la noi. Voi sunteţi instrumentele
noastre, pentru că prin voi, prin trupul vostru ce se compune şi descompune, noi urmărim procesul
materiei-unu în lumea voastră terestră.
Am spus că viaţa este pretutindeni şi moarte nu există. Iată un exemplu din care se va vedea
că aparenţa înşeală întotdeauna. Aerul, când este liniştit, nu se vede şi nu se simte. Din această
cauză s-ar putea spune că aerul e o materie moartă. Omul simplu nici nu are o noţiune despre
existenţa lui. Numai când aerul va trece din starea statică în stare dinamică, producând ceea ce se
numeşte vânt, va impresiona simţul ,tactil al omului, iar acesta va spune că aerul e viu pentru că se
mişcă şi produce efecte. Aerul mort a dat naştere vântului viu. Cu alte cuvinte, o dată cu gradul de
dezvoltare al inteligenţei omeneşti, se schimbă şi părerile sale asupra tot ce există în jurul său.
În concluzie, materia din jurul nostru e$te un agregat de particule vii, de inteligenţe
producătoare de idei sau gânduri, şi care determină efecte.
Particula din Infinit are prin ea însăşi o energie potenţială, care - trecând în lumile create
devine o energie dinamică, devine cauza a diferite efecte. Din aceste particule-unu, Tatăl creator
formează mereu unităţi treimice, care încep să vibreze din ce în ce mai accentuat, mai rapid, pe
măsură ce ele progresează. Prin concentrări multiple, aceste particule treimizate vor da naştere la
toate corpurile din natură.
Infinitul este cariera sau comoara din care Divinitatea ia mereu materie primă, pentru a crea
duhuri, atomi, molecule, planete, stele, universuri.Învârtindu-se în junii axei sale, ca şi Pământul, sfera-cosmos produce o absorbţie, asemănătoare unui dinam. Din această cauză, particulele din Infinit sunt atrase în interiorul sferei cosmice. Cum universurile se învârtesc în jurul axei lor, fiecare univers absoarbe, la rândul său, particule haotice din câmpul cosmosului. În fine, Sfera divină sau Laboratorul, având şi ea o mişcare de rotaţie, cu o viteză enormă, absoarbe particulele haotice din interiorul universurilor.
Şederea particulelor haotice prin aceste patru sfere - Infinit, cosmos, universuri şi Laborator -
durează o infinitate de miliarde de ani, ele progresând din treaptă în treaptă. După terminarea unei
game infinite de forme de viaţă, particulele haotice ajung - în fine - în pragul de a se face din ele un
duh. Astfel, particulele haotice au trecut din Infinit în cosmos, din cosmos în univers, şi din univers
în Sfera divină.
De acurn particula vie începe o nouă carieră. Ea va deveni o unitate conştientă şi doritoare de
perfecţiune. În acest scop, particula ajunsă cu evoluţia până în pragul devenirii de spirit sau duh,
este absorbită de Sfera-Mamar, de unde este atrasă de Pectoral şi apoi de Sfera centrală a
Laboratorului, adică de Tatăl. Tatăl adună trei particule din această pulbere vie, evoluată în miliarde
de ani, şi prin puterea Sa le alipeşte una de alta, formând un tot, numit spirit sau duh.
Ca să cunoaştem ce este în jurul nostru, trebuie mai întâi să ne cunoaştem pe noi înşine.
Această unitate treimică, făcută de Tatăl meu ceresc, este esenţa din care sunt format eu, duh. Ce
putere, ce gândire, ce înţelepciune are Tatăl ca din trei unităţi, particule vii, să facă o unitate tot
infinit de mică, dar perfectă, mai înţeleaptă şi mai puternică decât fiecare din ele, putând acum lucra
asupra materiilor din jurul ei, ba chiar şi asupra semenilor ei. Divinitatea a luat o unitate din Infinit
şi a combinat-o cu o altă unitate din Fiinţa Sa, provenită cândva tot din Infinit, şi la aceste două a
adăugat încă o unitate, a treia, absorbită din Mamar, formând din toate trei o unitate treimică,
numită duh.
La unul, particulă-energie din Infinit, s-au adăugat două particule, tot din Infinit, dar
prelucrate de divinul Creator. La unul, energie haotică neutră, Tatăl a adăugat pe unul - particulă
activă provenită din Sfera-Tatar şi pe unul - particulă pasivă provenită din Sfera-Mamar. Unul din
Infinit a dat naştere unui Unu finit, unei fiinţe vii, care s-a unit cu unul activ de la Tatăl şi cu unul
pasiv de la Mamă, formând un tot, o unitate, ceva mai mare şi de o inteligenţă perfectă.
Pe când inteligenţa neutră a haosului producea la locul ei de origine, în Infinit, o mişcare
lipsită de ţel, ajunsă în câmpul cosmosului, într-un nou mediu, ea vibrează ordonat, ritmic, cu unde
egale, în timp egal. Graţie acestor particule-unu — simple, microscopice şi independente unele de
altele, ce vor evolua şi deveni puzderie - întreg cosmosul vibrează uniform. Cu forţa produsă de
această infinită totalitate de vibraţii, Creatorul a creat, creează şi va crea în vecii vecilor totul în
lume. Duhul trăieşte într-o apă vie, ce umple universurile.
Particulele din Infinit având o gândire  interioară şi o mişcare dezordonată, activitatea lor nu
se putea traduce prin nimic în exteriorul lor. În schimb gândirea unului treimizat, adică a duhului,
este o gândire ordonată, producând efecte voite. Noi, duhurile, putem produce orice acţiune, bazaţi
pe inteligenţa, voinţa şi puterea noastră, numită energie cinetică.
Noi suntem mereu sub puterea infinită a Tatălui nostru, iar materia-unu, sub toate stările ei,
este sub puterea inteligenţei şi voinţei noastre. Pentru a progresa, Tatăl ne provoacă la muncă, prin
fluidele Sale electrice şi magnetice, iar noi punem în mişcare ordonată inteligenţaparticulelor-unu,
venite din Infinit. Totul se înlănţuie, toate acţionează pe scară descendentă, unele asupra celorlalte,
cele superioare asupra celor inferioare.
Spiritele de curând născute abia se mişcă, deoarece n-au cunoaştere, n-au siguranţă, deci
vrând-nevrând au tendinţe de oprire, de ezitare, de pasivitate. Cu cât un duh este mai bătrân, cu atât
este mai luminat, mai ştiutor, mai sigur, mai tare pe voinţa sa şi mai activ.
Spiritele tinere, pasive, sunt atrase de materie şi în special de materia solidă. După evoluţii
milenare, duhul tânăr trăind, suferind, studiind materia de toate treptele - de la solid până la eterul
cel mai diafan - învaţă, se spiritualizează, şi nu-l mai atrage materia inferioară.
Particula sosită din Infinit a fost atrasă mai întâi în cosmos, de aici în univers, până la
globurile solide. După ce a devenit din unu trei şi din trei nouă - adică s-a asociat în unităţi din ce în ce mai mari, pentru a forma gama nesfârşitelor materii eterice - a dat naştere duhurilor, unităţi
treimice.
Puteţi să vă faceţi o idee câte unităţi treimizate se află în piatra unui diamant ce împodobeşte
un inel? Nu! Sunt miliarde!
Toate unităţile din univers au provenit din unul - sosit din Infinit - pe cale de concentrări şi
apoi prelucrate în unităţi organizate.
Cei de jos, de sub noi, instrumentele noastre, coordonează activitatea noastră cu a lor şi noi
urmărim, în veşnicie, procesul compunerii şi descompunerii materiei-unu, nemuritoare şi în veşnică
prefacere. În Centrul divin se petrec toate desfacerile şi asocierile, în vederea noilor creaţii, tot mai
perfecţionate. Minunile petrecute acolo nu pot fi cuprinse de noi, darmite de mintea voastră, bieţi
întrupaţi. Unul, particula din Infinit, se combină într-un anumit mod cu celelalte două - pentru a
forma un duh mineral, şi într-un alt mod - pentru a forma un duh vegetal, animal, uman, angelic etc.
Tot unu-treimic e în toate cazurile, dar asocierea celor trei particule este făcută în diferite moduri.
La exterior nu există nici o deosebire între un duh de piatră sau de înger, ceea ce le deosebeşte este
numai orânduirea lor interioară.
Organizatorii centrali - Tatarul şi Mamarul, cele două colectivităţi de mari Duhuri - aşează în
interiorul duhului cele trei particule, într-un anumit mod, după intenţia de a forma un duh oarecare,
trimis să activeze într-un anumit mediu al sferei create. De aici marea gamă de duhuri minerale,
vegetale, animale, umane, angelice, Fii de Dumnezeu etc.
Duhul inferior este dominat de lene intelectuală, dar această lene de gândire îi dă în schimb
posibilitatea unor mari activităţi materiale. Pasivitatea intelectuală canalizează energia virtuală a
treimicei forţe spre materie. Cu cât duhul este mai bătrân, mai evoluat, activitatea sa intelectuală
este mai intensă, îl atrage spre spiritualitate şi îl îndepărtează de materie. Duhul inferior va fi fericit
simţind efectele materiei, iar duhul superior caută să domine materia. Duhul inferior mai întâi pune
în mişcare energia sa asupra materiei înconjurătoare şi pe urmă vede ce efecte s-au născut, iar duhul
superior ştie că stârnind o anumită cauză, va obţine efectul corespunzător. Punând în joc mai întâi
ştiinţa, şi pe urmă energia sa, duhul superior comandă materiei, de la cea fină până la cea mai dură.
Duhul inferior este robul materiei, duhul superior creează anumite forme de materii. Omul inferior
reuşeşte la întâmplare să finalizeze o lucrare. Omul superior reuşeşte prin cunoaşterea cauzelor care
duc la reuşită.
De aici concluzia că există două feluri de oameni: 1. pasivi; 2. activi.
Pasivul, duh întrupat, puţin evoluat, îl cunoşti pentru că îl atrag plăcerile produse de materie.
Activului, duh evoluat întrupat, dacă Divinitatea îi oferă în calea vieţii materie din belşug, el o
pune şi la dispoziţia semenilor săi; el trăieşte şi pentru alţii.
Omul inferior poate face avere, pentru că îi place, o iubeşte din toate puterile sufletului său,
dar în această acumulare de avere este ajutat de duhurile inferioare. Dacă în destinul omului
superior e prevăzut să aibă avere, pentru a putea realiza opere sociale, această avere i-o punem la
dispoziţie noi, duhurile superioare.
Pasivii din lumea voastră, sunt pasivi şi în lumea noastră, oricât de inteligenţi ar fi, căci
inteligenţa nu înseamnă neapărat şi un grad înalt de evoluţie. Se poate ca un salahor, un hoţ, un
şarlatan să fie foarte inteligent, foarte iscusit; cu toate acestea, puterea de gândire, de concepţii
înalte, abstracte, îi este foarte redusă.
Duhurile superioare se întrupează des numai în cazuri de misiuni speciale; în general ele, fug
de viaţa din mijlocul materiei dure şi a amăgirilor ei. Duhul inferior e doritor să vină cât mai curând
la reîntrupare, ca să aibă parte din nou de case, bani, onoruri, plăceri, frământări politice. Omul
superior aleargă după hrană spirituală, cumpără o carte, participă la conferinţe, urmăreşte emisiuni
cu conţinut ezoteric, caută să afle, să înveţe mereu. El nu are nevoie să facă şcoală pe pielea lui, ci
culege învăţăminte din suferinţele celor nepricepuţi.
Pasivul învaţă suferind, activul învaţă cugetând şi studiind suferinţa pasivului."

fragment din cartea "Din Tainele Vieţii şi ale Universului"- Scarlat Dumitrescu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu