„Fiecare lucru ce ţi se întâmplă în viaţă este o parte
din experienţa legată de Dumnezeu.
Uneori tragediile se transformă în binecuvântări
neaşteptate. Aţi auzit oameni care spun:
mulţumesc lui Dumnezeu pentru cancerul de care sufăr. Fără el nu mi-aş fi schimbat
viaţa. Sau:
Mulţumesc Lui Dumnezeu pentru lecţia pe care am primit-o când mi-a
murit copilul, ea m-a ajutat să mă trezesc şi să-mi
găsesc scopul în această viaţă. Uneori
ceea ce vă este luat,
e de fapt cel mai mare dar,
deoarece vă împinge înainte, spre
evoluţia spirituală.
Durerea este un mare egalizator. Ea ne aşează pe toţi în
genunchi, ne face mai umili
şi mai sensibili la nevoile celorlalţi. Fără durere nu
există dezvoltare spirituală.
Să păstrăm iubirea faţă de Dumnezeu indiferent ce ni s-a întâmplat şi să nu
învinuim pe nimeni niciodată. În tot ceea ce se întâmplă să vedem voinţa
Divină.
Ştiinţa de a primi în orice secundă pierderea fericirii
omeneşti, aspirând în acel moment
spre Divin, reprezintă posibilitatea unei evoluţii
spirituale normale.
Dacă noi nu ştim să pierdem, atunci suntem privaţi de
posibilitatea de a dobândi.
Orice boală pe care o primim de la soartă constituie
zălogul fericirii viitoare.
Cu cât un om este mai perfect cu atât îi vine mai greu să suporte înjosirea
sau
pierderea şi devine mai agresiv. În final, el cade răpus de un puternic program de
autodistrugere.
Ori de câte ori intervenim în ordinea firească a
lucrurilor apare suferinţa. Îndată ce
nu mai intervenim
suferinţa încetează. Noi suntem
creatorii fericirii sau a nefericirii
noastre.
Cu cât există în subconştientul dvs. mai multă iubire cu
atât suntem mai uniţi cu
Dumnezeu. În acest caz, orice încercare de a vă conduce
şi de a vă influenţa înseamnă o
agresiune la adresa Lui Dumnezeu şi cu cât va fi mai
puternic agresorul, cu atât va fi
mai periculos
pentru el.
Un rău făcut cândva de om nu se pierde niciodată, el se
cuibăreşte în subconştient şi,
mai devreme sau mai târziu, răbufneşte în exterior şi,
adesea, se îndreaptă spre cei care ne
sunt alături şi pe care noi îi iubim cel mai mult.
Sentimentele şi trăirile negative, pătrunzând în
subconştient, nu mai pot fi controlate
de om şi, întrucât sănătatea fizică este strâns legată de
subconştient, apar anumite porniri
greu de controlat. Apare astfel o influenţă a
subconştientului asupra tuturor sistemelor de
autoreglare fiziologică şi psihică.
Dacă omul are o supărare şi el o exteriorizeză ea nu se
mai duce în profunzime şi nu-l
atacă
dinăuntru. Când omul
îşi ascunde supărarea
sau ura îşi
face rău lui
şi
urmaşilor. Dacă nu
te manifeşti la suprafaţă, şi-ţi împingi sentimnetele în tine, te vor
răpune şi mai repede.
Sentimentele omeneşti trebuie să se exteriorizeze, înăuntrul
trebuie să fie consacrat lui Dumnezeu. Supărarea îndelung dospită, ura, blamarea,
dorinţa de răzbunare se transformă într-un program de autodistrugere,
într-o anihilare
fizică, lentă şi rapidă.
Nemulţumirea permanentă faţă de lumea întreagă şi faţă de
propria soartă poate
genera afecţini cronice grave, incurabile. Nu este permis să ascundeţi în suflet ura,
compătimirea, supărarea. Orice emoţie înăbuşită în
prezent înseamnă o boală în viitor.
Când cineva te jigneşte nu te răzbuna pe el, nu-l urî şi
nu te supăra pe el întrucât
această jignire este un dar de la Dumnezeu. Dacă n-o
accepţi urmează ca purificarea
sufletului să se înfăptuiească prin boli şi nenorociri,
iar dacă nu eşti pregătit nici pentru
aceasta ea vine prin moarte.
Această formă de purificare ne este dată prin intermediul
celor apropiaţi, de aceea în
măsura în care reuşim să-i iertăm, în aceeaşi măsură sunt
posibile schimbări interioare de
profunzime. Se cuvine să iertăm nu numai în gând ci şi cu
sufletul.
Dacă v-a jignit o persoană apropiată, iubită, iar dvs.
încercaţi faţă de ea sentimente de
ură sau de
dispreţ, toate acestea
se transformă, cu
timpul, într-un program
de
autodistrugere care te ucide în mod automat, iar tu nici
nu bănuieşti lucrul acesta.
Dacă nu reuşiţi să iertaţi un om care a greşit faţă de
dvs. să vă imaginaţi că el este
nevinovat, dar absolut de loc, atunci supărarea va trece
de la sine. Cel mai mult ne leagă
de trecut supărările neiertate.
Dacă un om vrea să dobândească mulţi bani, nu va reuşi de
loc. Fiindcă pentru el
banii sunt un scop şi nu un mijloc pentru susţinerea
existenţei. Pe un astfel de om
primirea banilor îi va ucide întâi sufletul şi apoi
trupul. Dacă omul primeşte o sumă de
bani care depăşeşte limita periculoasă pentru el, fie că
pierde aceşti bani, fie că începe să
se îmbolnăvească, sau începe să aibe neplăceri. Pentru ca banii să vină înspre dvs.
trebuie ca în plan lăuntric să vă îndepărtaţi de ei.
Dacă în viaţă doreşti să ai mai mult decât ai nevoie, vei
ajunge să pierzi şi ce ai
dobândit. Pe măsură ce acumulaţi banii devin atrăgători
pentru hoţi. Când luaţi deveniţi
dependent,
vă simţiţi obligaţi,
iar când daţi
vă eliberaţi. Dependenţa
naşte frica,
îndoiala, depresia şi supărarea.
Cel orgolios aşteaptă să primească, fără a şti să
dăruiască şi suferinţa lui vine din
neîmplinire. Cel
mai bun mijloc de a vă îndepărta de prosperitate este să fiţi invidioşi
şi
să-i
criticaţi şi pe
cei care se
bucură de ea.
Din această cauză
invidia constituie
principala cauză a sărăciei în cazul multor persoane.
Amintiţi-vă mereu că veţi pierde tot ceea ce condamnaţi
şi niciodată nu veţi avea tot
ceea ce criticaţi.
De aceea este
bine să dorim
tuturor fiinţelor să
se bucure de
ambundenţă, să ducă o viaţă fără lipsuri şi plină de
fericire. Sentimentul de prosperitate
atrage prin rezonanţă prosperitatea.
Omul care a primit o funcţie sau un titlu ce depăşeşte
posibilităţile sale, aceasta poate
să se închee tragic, ne mai vorbind de boli. De aceea
valorile materiale, înmulţite brusc,
ne pot îndepărta de divinitatea pe care o purtăm în
suflet.
Când spre noi vine o mare cantitate de fericire omenească
– bani, bunăstare, atitudini,
împlinirea planurilor noastre şi a speranţelor – noi
trăim o senzaţie de bucurie şi euforie.
Noi nu ştim că fericirea ucide mai repede decât
nenorocirea. Dacă în suflet cantitatea de
iubire este mai mică decât fericirea care ne-a
parvenit, dependenţa sporită de valorile
umane ne destramă sufletul şi ne ucide corpul foarte
repede.
Să fiţi foarte atenţi când vi se oferă mâncare, bani, sex
sau atenţie, fără să vi se ceară
ceva în schimb, ceea ce vi se cere nu se vede cu ochiul
liber!
A primi fără a da este un lucru în dizarmonie cu natura
şi voia Divină. Se creează
astfel o mare dependenţă faţă de ofertant, iar dependenţa
dă naştere agresivităţii. Cu cât
credeţi că aveţi mai multă nevoie de alţii pentru a fi
fericiţi, cu atât veţi fi mai
nenorociţi.
Nu căutaţi plată, nici laudă şi nici o răsplată, orice
aţi face. Săvârşind ceva bun noi
pretindem imediat recompensă. Aceste dorinţe aduc ca rezultat suferinţa. Cu cât veţi
intensifica dorinţele omeneşti cu atât va creşte nivelul de agresivitate şi se va
întări
programul de autodistrugere.
Orice dorinţă când se agaţă de tine devine stăpânul tău.
Când eşti mânios, mânia
devine stăpânul tău, te acaparează complect. Astfel mânia
ta, în această stare, va face
lucruri pe care mai târziu le vei regreta.
Să nu vorbiţi despre nenorocirile trăite pentru că ele
pot prelungi durata lor. Când
nu vorbim cuiva despre problemele noastre noi ne
îndepărtăm de ele. Îndepărtarea de ele
este primul pas pentru depăşirea acestora. Esenţial este
când vorbiţi despre problemele şi
emoţiile dvs. să nu căutaţi milă sau compătimiri.
Ţânţarii şi furnicile apar când este prezentă trufia.
Când ţânţarul vă înţeapă este o
umilinţă pentru dvs. El este de mii de ori mai mic decât
dvs. şi reuşeşte să vă înţepe
simţitor. În această situaţie dacă nu vă enervaţi trufia descreşte.
Deci ţânţarii ne pot ajuta
la ameliorarea destinului şi micşorarea trufiei.
Gândurile oamenilor se stratifică pe toate lucrurile din
jurul lor. Adevărul este de
fapt că omul creează lucruri şi locuri bune sau rele.
Oamenii nu-şi pot imagina că un
obiect poate fi încărcat cu gândurile lor, care le pot
influenţa existenţa în bine sau în rău.
Câmpul fiecărui obiect viu şi neviu conţine informaţii nu
numai despre obiectul respectiv,
dar şi în legătură cu ceea ce s-a întâmplat în jurul său.
Oamenilor care se ceartă într-o încăpere nici nu le trece
prin minte că acest lucru are
un impact mare asupra sănătăţii tuturor celor care se
găsesc în ea, întrucât are loc
acumularea de energii negative în structurile
informaţionale ale încăperii respective.
Asupra omului are o influenţă absolut tot ce-l înconjoară
– spaţiul, obiectele de uz
casnic, cărţile, filmele, spectacolele, pentru că toate
acestea dispun de câmpuri energo-
informaţionale care influenţează câmpul omului cu urmări
greu de stăpânit. Un nivel
ridicat al agresivităţii subconştiente în structurile
informaţionale ale omului poate
determina întrun viitor apropiat o serie de catastrofe
globale greu de controlat.
Dacă un pictor care pictează un tablou are o puternică
ataşare de idealuri şi o dorinţă
de a muri
când idealurile se
năruiau, în acel
tablou el induce
un program de
autodistrugere care se răspândeşte în tot apartamentul şi
pe obiectele din apropiere.
Nu trebuie să avem în casă icoane făcute de hoţi,
puşcăriaşi şi oameni preponderent
negativi, pentru că energia stocată în aceste obiecte de cult ne atacă sistemul imunitar,
ca
şi hainele cumpărate
de la second-hand, purtate
de alţi oameni.
Hainele, simbolul
câmpului energetic, memorează şi păstrează câmpul
energetic al stăpânului. De aceea nu
este bine să dăruim altor persoane hainele noastre, ci să
le ardem.
Dacă aveţi o mare supărare sau tristeţe încercaţi să nu
aduceţi sentimente acasă. Ieşiţi
în stradă - cu deosebire în locurile înverzite – şi
plimbaţi-vă. Nu faceţi din casa dvs. o
groapă de gunoi energetic. Dacă locuiţi de câţiva ani şi
aţi saturat spaţiul cu regrete,
supărări şi spaime, amintiţi-vă momentele în care v-aţi
certat şi supărat, aşezaţi-vă în acel
loc, iertaţi, anulaţi agresivitatea faţă de iubire,
rugaţi-vă.
Dacă vorbim la
telefonul mobil în
primele 30 de
secunde energia organismului
blochează influenţele negative, ulterior începe să cedeze
lent. O convorbire telefonică ce
durează mai mult de un minut se poate răsfrânge negativ
asupra sănătăţii. De altfel, oricât
ar părea de straniu, cel mai puternic pătimeşte nu zona
capului, ci zona sistemului genito-
urinar.
După o convorbire de trei minute are loc deformarea
câmpului în zona capului, în
zona sternului (adică are loc slăbirea sistemului
imunitar) şi, de asemenea, în zona primei
chakre. O convorbire telefonică care depăşeşte un minut
este de nedorit.
Mâncatul este un serviciu divin şi, ca atare,
nu trebuie să se desfăşoare într-o
atmosferă apăsătoare. Măncarea ne poate da energii
superioare dacă este binecuvântată
de Dumnezeu şi este gătită cu devotament spiritual. Cea
mai bună măncare, cel mai
sănătos meniu natural,
se transformă în otravă în corpul dvs.
dacă atmosfera în care
gătiţi (gândurile şi sentimentele) şi mâncaţi este
tensionată.
Orice carne care provine de la un animal tăiat transmite
celor ce o mănâncă toată ura
faţă de cel ce l-a sacrificat, toată teama şi consumatorii
vor ajunge să se urască între ei.
Dacă supui trupul la prea mari greutăţi sau la prea multe
plăceri te vei îmbolnăvi.
Trebuie aleasă calea de mijloc, a cumpătării.
Munca nu trebuie să ne omoare, ci să ne dezvolte.
Înseamnă că supraîncărcările nu
trebuie să fie permanente
şi în fiecare ocupaţie să găsim
plăcerea. Dacă nu există
plăcere, orice activitate se poate transforma într-o
suprasolicitare şi va dăuna sănătăţii.
Dacă un om
bolnav roagă o
rudă să accepte
să aibă grijă
de copiii lui
şi să-i
gospodărească averea pe care o va lăsa în caz de deces,
dacă această rudă nu-şi va
respecta angajamentul luat şi va cheltui averea copiilor
în folosul său, el va fi urmărit în
viitor
pentru fapta sa,
căci şi-a legat
existenţa lui viitoare
de destinul acelor
copii
nefericiţi. În viitor, când nu se va aştepta, acest om
fără inimă va fi deposedat la rândul
său, de un altul, rămânând în mizerie şi astfel legea
divină este aplicată. Din această lecţie
amară va trage concluzia că nu este îngăduit a lua bunul
altuia.
Dacă un om fură şi înşelă pe alţii o viaţă întreagă, el
va fi pedepsit să suporte şi
pagubele pe care le-a făcut altora. În concluzie, cel
care a făcut bine va recolta binele, iar
cel care a făcut un rău fizic sau spiritual va recolta
răul fizic sau spiritual.
Legile lui Dumnezeu sunt destinate pentru obţinerea
sănătăţii spirituale şi a
fericirii umane, opoziţia faţă de ele generează durere
spirituală şi suferinţă. Dacă un om
încalcă flagrant legile supreme poate muri, nu numai el
ci şi întreg neamul său.”
Sursa: Valeriu Popa- „Cauzele Spirituale ale Bolilor”