CAUZELE NECAZURILOR ŞI SUFERINŢELOR NOASTRE

„Fiecare lucru ce ţi se întâmplă în viaţă este o parte din experienţa legată de Dumnezeu.

Uneori tragediile se transformă în binecuvântări neaşteptate. Aţi auzit oameni care spun:

mulţumesc lui Dumnezeu pentru cancerul de care  sufăr. Fără el nu mi-aş fi schimbat

viaţa. Sau:  Mulţumesc Lui Dumnezeu pentru lecţia pe care am primit-o când mi-a

murit copilul, ea m-a ajutat să mă trezesc şi să-mi găsesc scopul în această viaţă. Uneori

ceea ce vă este luat,  e de fapt cel mai mare dar,  deoarece vă împinge înainte, spre

evoluţia spirituală. 

Durerea este un mare egalizator. Ea ne aşează pe toţi în genunchi, ne face mai umili

şi mai sensibili la nevoile celorlalţi. Fără durere nu există dezvoltare spirituală.

Să păstrăm iubirea faţă de Dumnezeu  indiferent ce ni s-a întâmplat şi să nu

învinuim pe nimeni niciodată.  În tot ceea ce se întâmplă să vedem voinţa Divină.

Ştiinţa de a primi în orice secundă pierderea fericirii omeneşti, aspirând în acel moment

spre Divin, reprezintă posibilitatea unei evoluţii spirituale normale.

Dacă noi nu ştim să pierdem, atunci suntem privaţi de posibilitatea de a dobândi.

Orice boală pe care o primim de la soartă constituie zălogul fericirii viitoare.

Cu cât un om este mai perfect  cu atât îi vine mai greu să suporte înjosirea sau

pierderea şi devine mai agresiv. În final,  el cade răpus de un puternic program de

autodistrugere.

Ori de câte ori intervenim în ordinea firească a lucrurilor apare suferinţa. Îndată ce

nu mai intervenim  suferinţa încetează.  Noi suntem creatorii fericirii sau a nefericirii

noastre.

Cu cât există în subconştientul dvs. mai multă iubire cu atât suntem mai uniţi cu

Dumnezeu. În acest caz, orice încercare de a vă conduce şi de a vă influenţa înseamnă o

agresiune la adresa Lui Dumnezeu şi cu cât va fi mai puternic agresorul, cu atât va fi

mai periculos  pentru el. 

Un rău făcut cândva de om nu se pierde niciodată, el se cuibăreşte în subconştient şi,

mai devreme sau mai târziu, răbufneşte în exterior şi, adesea, se îndreaptă spre cei care ne

sunt alături şi pe care noi îi iubim cel mai mult.  

Sentimentele şi trăirile negative, pătrunzând în subconştient, nu mai pot fi controlate

de om şi, întrucât sănătatea fizică este strâns legată de subconştient, apar anumite porniri

greu de controlat. Apare astfel o influenţă a subconştientului asupra tuturor sistemelor de

autoreglare fiziologică şi psihică.

Dacă omul are o supărare şi el o exteriorizeză ea nu se mai duce în profunzime şi nu-l

atacă   dinăuntru.  Când   omul   îşi   ascunde   supărarea   sau   ura   îşi   face   rău   lui   şi

urmaşilor.  Dacă nu te manifeşti la suprafaţă, şi-ţi împingi sentimnetele în tine,  te vor

răpune şi mai repede.  Sentimentele omeneşti trebuie să se exteriorizeze,  înăuntrul

trebuie să fie consacrat lui Dumnezeu.  Supărarea îndelung dospită,  ura, blamarea,

dorinţa de răzbunare se transformă într-un program de autodistrugere, într-o anihilare

fizică, lentă şi rapidă.

Nemulţumirea permanentă faţă de lumea întreagă şi faţă de propria soartă poate

genera afecţini cronice grave, incurabile.  Nu este permis să ascundeţi în suflet ura,

compătimirea, supărarea. Orice emoţie înăbuşită în prezent înseamnă o boală în viitor.

Când cineva te jigneşte nu te răzbuna pe el, nu-l urî şi nu te supăra pe el întrucât

această jignire este un dar de la Dumnezeu. Dacă n-o accepţi urmează ca purificarea

sufletului să se înfăptuiească prin boli şi nenorociri, iar dacă nu eşti pregătit nici pentru

aceasta ea vine prin moarte.

Această formă de purificare ne este dată prin intermediul celor apropiaţi, de aceea în

măsura în care reuşim să-i iertăm, în aceeaşi măsură sunt posibile schimbări interioare de

profunzime. Se cuvine să iertăm nu numai în gând ci şi cu sufletul.

Dacă v-a jignit o persoană apropiată, iubită, iar dvs. încercaţi faţă de ea  sentimente de

ură   sau   de   dispreţ,   toate   acestea   se   transformă,   cu   timpul,   într-un   program   de

autodistrugere care te ucide în mod automat, iar tu nici nu bănuieşti lucrul acesta.

Dacă nu reuşiţi să iertaţi un om care a greşit faţă de dvs. să vă imaginaţi că el este

nevinovat, dar absolut de loc, atunci supărarea va trece de la sine. Cel mai mult ne leagă

de trecut supărările neiertate.

Dacă un om vrea să dobândească mulţi bani, nu va reuşi de loc. Fiindcă  pentru el

banii sunt un scop şi nu un mijloc pentru susţinerea existenţei.  Pe un astfel de om

primirea banilor îi va ucide întâi sufletul şi apoi trupul. Dacă omul primeşte o sumă de

bani care depăşeşte limita periculoasă pentru el, fie că pierde aceşti bani, fie că începe să

se îmbolnăvească, sau începe să aibe neplăceri.  Pentru ca banii să vină înspre dvs.

trebuie ca în plan lăuntric să vă îndepărtaţi de ei.

Dacă în viaţă doreşti să ai mai mult decât ai nevoie, vei ajunge să pierzi şi ce ai 

dobândit. Pe măsură ce acumulaţi banii devin atrăgători pentru hoţi. Când luaţi deveniţi

dependent,   vă   simţiţi  obligaţi,   iar  când  daţi  vă  eliberaţi.  Dependenţa   naşte   frica,

îndoiala, depresia şi supărarea.

Cel orgolios aşteaptă să primească, fără a şti să dăruiască şi suferinţa lui vine din

neîmplinire. Cel  mai bun mijloc de a vă îndepărta de prosperitate este să fiţi invidioşi şi

să-i   criticaţi   şi   pe   cei   care   se   bucură   de   ea.   Din   această   cauză  invidia   constituie

principala cauză a sărăciei în cazul multor persoane.

Amintiţi-vă mereu că veţi pierde tot ceea ce condamnaţi şi niciodată nu veţi avea tot

ceea   ce   criticaţi.  De   aceea   este   bine   să   dorim   tuturor   fiinţelor   să   se   bucure   de

ambundenţă, să ducă o viaţă fără lipsuri şi plină de fericire. Sentimentul de prosperitate

atrage prin rezonanţă prosperitatea.

Omul care a primit o funcţie sau un titlu ce depăşeşte posibilităţile sale, aceasta poate

să se închee tragic, ne mai vorbind de boli. De aceea valorile materiale, înmulţite brusc,

ne pot îndepărta de divinitatea pe care o purtăm în suflet. 

Când spre noi vine o mare cantitate de fericire omenească – bani, bunăstare, atitudini,

împlinirea planurilor noastre şi a speranţelor – noi trăim o senzaţie de bucurie şi euforie.

Noi nu ştim că fericirea ucide mai repede decât nenorocirea. Dacă în suflet cantitatea de

iubire este mai mică decât fericirea care ne-a parvenit,  dependenţa sporită de valorile

umane ne destramă sufletul şi ne ucide corpul foarte repede.

Să fiţi foarte atenţi când vi se oferă mâncare, bani, sex sau atenţie, fără să vi se ceară

ceva în schimb, ceea ce vi se cere nu se vede cu ochiul liber!

A primi fără a da este un lucru în dizarmonie cu natura şi voia Divină. Se creează

astfel o mare dependenţă faţă de ofertant, iar dependenţa dă naştere agresivităţii. Cu cât

credeţi că aveţi mai multă nevoie de alţii pentru a fi fericiţi, cu atât veţi fi mai

nenorociţi.

Nu căutaţi plată, nici laudă şi nici o răsplată, orice aţi face. Săvârşind ceva bun noi

pretindem imediat recompensă. Aceste dorinţe  aduc ca rezultat suferinţa.  Cu cât veţi

intensifica dorinţele omeneşti cu atât  va creşte nivelul de agresivitate şi se va întări

programul de autodistrugere.

Orice dorinţă când se agaţă de tine devine stăpânul tău. Când eşti mânios, mânia

devine stăpânul tău, te acaparează complect. Astfel mânia ta, în această stare,  va face

lucruri pe care mai târziu le vei regreta.  

Să nu vorbiţi despre nenorocirile trăite pentru că ele pot prelungi durata lor. Când

nu vorbim cuiva despre problemele noastre noi ne îndepărtăm de ele. Îndepărtarea de ele

este primul pas pentru depăşirea acestora. Esenţial este când vorbiţi despre problemele şi

emoţiile dvs. să nu căutaţi milă sau compătimiri.

Ţânţarii şi furnicile apar când este prezentă trufia. Când ţânţarul vă înţeapă este o

umilinţă pentru dvs. El este de mii de ori mai mic decât dvs. şi reuşeşte să vă înţepe

simţitor. În această situaţie dacă nu vă enervaţi trufia descreşte. Deci ţânţarii ne pot ajuta

la ameliorarea destinului şi micşorarea trufiei.

Gândurile oamenilor se stratifică pe toate lucrurile din jurul lor. Adevărul este de

fapt că omul creează lucruri şi locuri bune sau rele. Oamenii nu-şi pot imagina că un

obiect poate fi încărcat cu gândurile lor, care le pot influenţa existenţa în bine sau în rău.

Câmpul fiecărui obiect viu şi neviu conţine informaţii nu numai despre obiectul respectiv,

dar şi în legătură cu ceea ce s-a întâmplat în jurul său.

Oamenilor care se ceartă într-o încăpere nici nu le trece prin minte că acest lucru are

un impact mare asupra sănătăţii tuturor celor care se găsesc în ea, întrucât are loc

acumularea de energii negative în structurile informaţionale ale încăperii respective.

Asupra omului are o influenţă absolut tot ce-l înconjoară –  spaţiul, obiectele de uz

casnic, cărţile, filmele, spectacolele, pentru că toate acestea dispun de câmpuri energo-

informaţionale care influenţează câmpul omului cu urmări greu de stăpânit.  Un nivel

ridicat al agresivităţii subconştiente în structurile informaţionale ale omului poate

determina întrun viitor apropiat o serie de catastrofe globale greu de controlat.

Dacă un pictor care pictează un tablou are o puternică ataşare de idealuri şi o dorinţă

de   a   muri   când   idealurile   se   năruiau,   în   acel   tablou   el   induce   un   program   de

autodistrugere care se răspândeşte în tot apartamentul şi pe obiectele din apropiere.

Nu trebuie să avem în casă icoane făcute de hoţi, puşcăriaşi şi oameni preponderent

negativi, pentru că energia stocată în aceste  obiecte de cult ne atacă sistemul imunitar, ca

şi   hainele   cumpărate   de   la   second-hand,   purtate   de   alţi   oameni.  Hainele,  simbolul

câmpului energetic, memorează şi păstrează câmpul energetic al stăpânului. De aceea nu

este bine să dăruim altor persoane hainele noastre, ci să le ardem.

Dacă aveţi o mare supărare sau tristeţe încercaţi să nu aduceţi sentimente acasă. Ieşiţi

în stradă - cu deosebire în locurile înverzite – şi plimbaţi-vă. Nu faceţi din casa dvs. o

groapă de gunoi energetic. Dacă locuiţi de câţiva ani şi aţi saturat spaţiul cu regrete,

supărări şi spaime, amintiţi-vă momentele în care v-aţi certat şi supărat, aşezaţi-vă în acel

loc, iertaţi, anulaţi agresivitatea faţă de iubire, rugaţi-vă. 

Dacă   vorbim   la   telefonul   mobil   în   primele   30   de   secunde   energia   organismului

blochează influenţele negative, ulterior începe să cedeze lent.  O convorbire telefonică ce

durează mai mult de un minut se poate răsfrânge negativ asupra sănătăţii. De altfel, oricât

ar părea de straniu, cel mai puternic pătimeşte nu zona capului, ci zona sistemului genito-

urinar.

După o convorbire de trei minute are loc deformarea câmpului în zona capului, în

zona sternului (adică are loc slăbirea sistemului imunitar) şi, de asemenea, în zona primei

chakre. O convorbire telefonică care depăşeşte un minut este de nedorit.

Mâncatul este un serviciu divin  şi, ca atare,  nu trebuie să se desfăşoare într-o

atmosferă apăsătoare. Măncarea ne poate da energii superioare dacă este binecuvântată

de Dumnezeu şi este gătită cu devotament spiritual. Cea mai bună măncare, cel mai

sănătos meniu natural,  se transformă în otravă în corpul dvs.  dacă atmosfera în care

gătiţi (gândurile şi sentimentele) şi mâncaţi este tensionată.

Orice carne care provine de la un animal tăiat transmite celor ce o mănâncă toată ura

faţă de cel ce l-a sacrificat, toată teama şi consumatorii vor ajunge să se urască între ei.

Dacă supui trupul la prea mari greutăţi sau la prea multe plăceri te vei îmbolnăvi.

Trebuie aleasă calea de mijloc, a cumpătării.  

Munca nu trebuie să ne omoare, ci să ne dezvolte. Înseamnă că supraîncărcările nu

trebuie să fie permanente  şi  în fiecare ocupaţie să găsim plăcerea.  Dacă nu există

plăcere, orice activitate se poate transforma într-o suprasolicitare şi va dăuna sănătăţii. 

Dacă   un   om   bolnav   roagă   o   rudă   să   accepte   să   aibă   grijă   de   copiii   lui   şi   să-i

gospodărească averea pe care o va lăsa în caz de deces, dacă această rudă nu-şi va

respecta angajamentul luat şi va cheltui averea copiilor în folosul său, el va fi urmărit în

viitor   pentru   fapta   sa,   căci   şi-a   legat   existenţa   lui   viitoare   de   destinul   acelor   copii

nefericiţi. În viitor, când nu se va aştepta, acest om fără inimă va fi deposedat la rândul

său, de un altul, rămânând în mizerie şi astfel legea divină este aplicată. Din această lecţie

amară va trage concluzia că nu este îngăduit a lua bunul altuia.

Dacă un om fură şi înşelă pe alţii o viaţă întreagă, el va fi pedepsit să suporte şi

pagubele pe care le-a făcut altora. În concluzie, cel care a făcut bine va recolta binele, iar

cel care a făcut un rău fizic sau spiritual va recolta răul fizic sau spiritual. 

Legile lui Dumnezeu sunt destinate pentru obţinerea sănătăţii spirituale şi a

fericirii umane, opoziţia faţă de ele generează durere spirituală şi suferinţă. Dacă un om

încalcă flagrant legile supreme poate muri, nu numai el ci şi întreg neamul său.”

Sursa: Valeriu Popa- „Cauzele Spirituale ale Bolilor”